loading... Nestemate peste veacuri!
Misu Radovici
"This world is so full of care and sorrow that it is a gracious debt we owe to one another to discover the bright crystals of delight hidden in somber circumstances and irksome tasks." (Aceasta lume e asa de plina de griji si durere incat este o datorie a harului pe care ne-o datoram unul altuia pentru a descoperi cristalele stralucitoare ale incantarii in circumstante sumbre si sarcini enervante.)
Hellen Keller
Misu Radovici
"If we cannot believe God when circumstances seem be against us, we do not believe Him at all." (Daca nu putem crede in Dumnezeu cand circumstantele par a fi impotriva noastra, nu credem in El deloc.)
Charles Spurgeon
Misu Radovici
"The fear of man strangles us, because we can never please everybody; but the fear of the Lord frees us, because it challenges us to live and serve for an audience of One." (Frica de om ne sugruma, pentru ca niciodata nu vom putea multumi pe toata lumea; dar frica de Domnul ne elibereaza, pentru ca ne provoaca sa traim si sa slujim pentru o audienta de Unu.)
Paul Chappell
Misu Radovici
"People are born to be free; it's a gift from God. We're not to be free from responsibility, but free to be led by the Holy Spirit." (Oamenii sunt nascuti liberi; este un dar de la Dumnezeu. Nu suntem liberi de responsabilitati, ci liberi de a fi calauziti de Duhul Sfant.)
Joyce Meyer
Misu Radovici
"Divine love is perfect peace and joy, it is a freedom from all disquiet, it is all content and happiness; and makes everything to rejoice in itself." (Dragostea divina este pacea si bucuria perfecta, este libertatea (eliberarea) de fiecare neliniste, este plina de multumire si fericire si face ca totul sa tresalte de bucurie in ea.)
William Law
Misu Radovici
"A man has free choice to the extent that he is rational." (Un om are libertatea alegerii in masura in care el este rational.)
Toma D'Aquino
Misu Radovici
"I have to get to the point of the absolute and unquestionable relationship that takes everything exactly as it comes from Him. God never guides us at some time in the future, but always here and now. Realize that the Lord is here now, and the freedom you receive is immediate." (Trebuie sa ajung la punctul relatiei absolute si incontestabile care ia totul asa cum vine de la EL. Dumnezeu nu ne ghideaza candva in viitor, ci intotdeauna aici si acum. Realizeaza ca Domnul e aici ACUM si libertatea pe care o vei primi este imediata.
Oswald Chambers
Misu Radovici
"May we think of freedom, not as the right to do as we please, but as the opportunity to do what is right." (Sa ne gandim la libertate nu ca dreptul de a face ceea ce dorim, ci ca la oportunitatea de a face ceea ce e drept.)
Peter Marshall
Misu Radovici
"Freedom is never voluntarily given by the oppressor; it must be demanded by the oppressed." (Libertatea nu este niciodata data in mod voluntar de catre opresor; ea trebuie ceruta de catre cei opresati.)
Martin Luther King jr.
Misu Radovici
"Either sin is with you, lying on your shoulders, or it is lying on Christ, the Lamb of God. Now if it is lying on your back, you are lost; but if it is resting on Christ, you are free, and you will be saved. Now choose what you want." (Fie pacatul e cu tine, atarnand pe umerii tai, sau atarnand pe umerii lui Cristos, Mielul lui Dumnezeu. Acum daca el atarna pe spatele tau, esti pierdut; dar daca atarna pe Cristos, tu esti liber si vei fi salvat. Acum alege ce vrei.)
Martin Luther
Misu Radovici
"Unless the will is free, man has no freedom; and if he has no freedom he is not a moral agent, that is, he is incapable of moral action and also of moral character." (Cu exceptia cazului in care vointa este libera, omul nu are libertate; si daca nu are libertate, nu este un agent moral, adica, este incapabil de actiune morala si, deasemenea, de caracter moral.
Charles Finney
Misu Radovici
"In almost everything that touches our everyday life on earth, God is pleased when we're pleased. He wills that we be as free as birds to soar and sing our maker's praise without anxiety." (In aproape orice atinge viata noastra pe pamant, Dumnezeu e multumit, cand noi suntem multumiti. El doreste ca noi sa fim liberi ca pasarile sa ne avantam si sa cantam laudele Creatorului fara frica.
A.W.Tozer
Misu Radovici
"Every human activity, except sin, can be done for God's pleasure, if you do it with an attitude of praise." (Fiecare activitate umana, cu exceptia pacatului, poate fi facuta pentru placerea lui Dumnezeu, daca o faci cu o atitudine de inchinare.)
Rick Warren
Misu Radovici
"Your attitude, not your aptitude, will determine your altitude." (Atitudinea si nu aptitudinea ta iti vor determina "altitudinea".)
Zig Ziglar
Misu Radovici
"You cannot tailor-make the situations in life but you can tailor-make the attitudes to fit those situations." (Nu iti poti "croi" situatiile in viata, dar iti poti "croi" atitudinile care sa se potriveasca cu acele situatii.)
Zig Ziglar
Misu Radovici
"Attitudes are more important than facts." (Atitudinile sunt mai importante decat faptele.)
George Macdonald


In loc de PS ... un gand propriu pe marginea acestei afirmatii ... 
De ce oare? Sa fie datorita faptului ca marea majoritate a faptelor noastre au la baza atitudini?
Misu Radovici
"Words can never adequately convey the incredible impact of our attitudes toward life. The longer I live the more convinced I become that life is 10 percent what happens to us and 90 percent how we respond to it." (Cuvintele nu vor putea sa transmita niciodata adecvat impactul incredibil al atitudinii noastre asupra vietii. Cu cat traiesc mai mult devin cu atat mai convins ca viata e 10 procente ceea ce ni se intampla si 90 de procente cum raspundem la aceasta.)
Chuck Swindoll
Misu Radovici
"Choosing to be positive and having a grateful attitude is going to determine how you're going to live your life." (Alegand sa fi pozitiv si avand o atitudine recunoscatoare va determina cum iti vei trai viata.)
Joel Osteen
Misu Radovici
"We cannot change our past. We can not change the fact that people act in a certain way. We can not change the inevitable. The only thing we can do is play on the one string we have, and that is our attitude." (Nu ne putem schimba trecutul. Nu putem schimba faptul ca oamenii actioneaza intr-un anumit mod. Nu putem schimba inevitabilul. Singurul lucru pe care il putem face e sa "cantam la singura coarda pe care o avem" si asta e atitudinea noastra.)
Chuck Swindoll
Misu Radovici
"The remarkable thing is, we have a choice everyday regarding the attitude we will embrace for that day." (Lucrul remarcabil este ca putem alege in fiecare zi ce atitudine vom adopta pentru acea zi.)
Chuck Swindoll
Misu Radovici
"It is not the body's posture, but the heart's attitude that counts when we pray." (Nu postura trupului, ci atitudinea inimii e ceea ce conteaza atunci cand ne rugam.)
Billy Graham
Misu Radovici
"True leadership is tested and proved in crises. The real leader is the one who can handle the stress. He is the one who can solve the problems, bear the burdens, find the solutions, and win the victories when everyone else is merely flustered, confounded, and perplexed." (Adevarata conducere este testata si dovedita in situatii de criza. Liderul adevarat este acela care poate face fata situatiilor teosionate. El este acela care poate sa rezolve probleme, sa care sarcini, sa gaseasca solutii si sa castige victorii cand toti ceilalti sunt pur si simplu ametiti, zapaciti sau perplecsi.)
John MacArthur in "The Book on Leadership"
Misu Radovici
A spiritual leader will first and foremost, have a calling from God. His work will not be his profession, but his calling. (Un lider spiritual va avea, in primul si primul rand, o chemare din partea lui Dumnezeu. Lucrarea nu va fi profesia lui, ci chemarea lui.)
Zac Poonen
Misu Radovici
"A man who wants to lead the orchestra must turn his back on the crowd." (Un om care vrea sa conduca o orchestra trebuie sa se intoarca cu spatele la multime.)
Max Lucado
Misu Radovici
"Never be afraid to trust an unknown future to a known God." (Niciodata sa nu iti fie teama sa incredintezi un viitor necunoscut unui Dumnezeu pe care-L cunosti)
Corrie Ten Boom
Misu Radovici
"Indignation and compassion form a powerful combination. They are indispensable to vision, and therefore to leadership." (Indignarea si compasiunea formeaza o combinatie puternica. Ele sunt indispensabile viziunii si, prin urmare, conducerii.)
John R.W. Stott 
Misu Radovici
A great leader's courage to fulfill his vision comes from passion, not position. (Curajul unui lider de a isi indeplini viziunea vine din pasiune, nu din pozitie.)
John Maxwell
Misu Radovici
"Leaders must be close enough to relate to others, but far enough ahead to motivate them." (Liderii trebuie sa fie destul de aproape incat sa relationeze cu ceilalti, dar destul de departe incat sa ii motiveze.)
John Maxwell
Misu Radovici
"Example is not the main thing in influencing others. It is the only thing." (Exemplul nu e principalul lucru in influentarea altora. Este singurul lucru.)
Albert Schweitzer
Misu Radovici
"A true shepherd leads the way. He does not merely point the way."
Leonard Ravenhill
Misu Radovici
"Nici un nor între El şi noi, nici o urmă de teamă, ci pacea şi libertatea lucrate de Duhul Sfânt, fac ca prezenţa lui Dumnezeu să devină pentru noi, pentru firea noastră nouă, un izvor nesecat de fericire. Ce binecuvântare, ce bucurie să ai Duhul de înfiere, Duhul libertăţii ca putere de adorare, ca inspirator al laudelor, al încrederii, al închinării! Şi ce bucurie aflăm în sentimentul unităţii în aceeaşi familie, în acelaşi trup, în Domnul Cristos! Cei cu care suntem uniţi sunt infinit de scumpi înaintea lui Dumnezeu, împreună cu ei, ne găsim plăcerea în a lăuda pe Cel care este vrednic de laudă, pe Dumnezeu, izvorul întregii noastre fericiri, şi pe Domnul Isus care S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, pentru ca El să fie partea noastră pentru veşnicie."
J.N. Darby in "Cu privire la închinare sau adorare" (Cap.3 - Urmări în viaţa practică - Adorarea este o sursă de bucurie creştină)
Misu Radovici
"Adevărata închinare presupune că sufletul şi-a câştigat libertatea, şi anume libertatea de a se apropia de Dumnezeu, în virtutea eficacităţii lucrării Domnului Isus Cristos. Dacă cineva L-a primit pe Domnul Isus, Îl iubeşte pe Dumnezeu, şi-a pus toată nădejdea în Domnul Cristos, dar este timid în a se apropia de Dumnezeu, este potrivit să-l încurajăm să facă acest lucru. Dacă însă cineva nu L-a cunoscut pe Cristos ca pe Mântuitorul Său este cu totul nepotrivit îndemnul de a se prezenta să se închine lui Dumnezeu. Prezenţa lui Dumnezeu nu-l poate bucura pe un astfel de om, căci omul va simţi povara păcatului asupra sa. Desigur, este un lucru bun să se recunoască cineva păcătos şi adesea eliberarea vine tocmai după ce ai simţit apăsarea păcătoşeniei tale. Dar o asemenea stare nu este o stare potrivită cu închinarea. Poziţia adevăratului închinător este aceasta: să fii în prezenţa lui Dumnezeu curăţit de orice păcat prin sângele Domnului Isus Cristos şi în lumină, după cum El Însuşi este în lumină. Adorarea înseamnă apropierea fără teamă de Dumnezeu. Uneori, învăţături străine de duhul Scripturii încearcă să umbrească apropierea în deplină libertate a celui mântuit de Dumnezeu. Libertatea creştinului de a se apropia de Dumnezeu este efectul absolut al lucrării biruitoare a Domnului Cristos în viaţa lui. Şi înţelegem aceasta prin lucrarea Duhului Sfânt, care locuieşte în noi."
J.N. Darby in "Cu privire la închinare sau adorare" (Cap.3 - Urmări în viaţa practică - Adorarea este o sursă de bucurie creştină)
Misu Radovici
"Închinarea creştină este o închinare inteligentă. Închinătorii adoră „în duh şi în adevăr", căci Dumnezeu este Duh. Dar Cel ce doreşte astfel de închinători este Tatăl.
A te închina în duh, înseamnă să te închini potrivit cu adevărata natură a lui Dumnezeu şi în puterea părtăşiei date de Duhul Sfânt. Închinarea în duh este în contrast cu formele şi cu ceremoniile, cu orice fel de religiozitate de care este capabilă carnea (firea păcătoasă).
A te închina în adevăr înseamnă să I te închini potrivit cu revelaţia pe care a dat-o despre Sine. Samaritenii nu se închinau nici în duh, nici în adevăr. Evreii se închinau lui Dumnezeu în adevăr, în măsura revelaţiei incomplete pe care o aveau, dar nu şi în duh. Ei bine, închinarea creştină trebuie să aibă aceste două trăsături distinctive."
J.N. Darby in "Cu privire la închinare sau adorare" (Cap.2 Ce este închinarea creştină? - Uniţi în adorare, ca mădulare într-un singur trup)
Misu Radovici
"Ce însemnat lucru să înţelegem ce poziţie minunată şi slăvită avem ca urmare a acestui titlu al lui Dumnezeu: „Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl slavei". Aici, Domnul Isus este privit ca om şi în calitatea lui de Cap al unei noi familii, înălţat la Tatăl Lui şi Tatăl nostru. Dumnezeul de care ne apropiem este pentru noi ceea ce este şi pentru Domnul Isus Cristos, care slăvindu-L pe pământ în chip desăvârşit pe Dumnezeu, S-a înălţat în prezenţa lui Dumnezeu ca Fiul preaiubit în care Dumnezeu Şi-a găsit şi Îşi găseşte toată plăcerea.
Acest adevăr este arătat cu toată claritatea în Efeseni 1 şi 2. În capitolul 1, apostolul se roagă ca să ni se lumineze ochii inimii, ca să putem înţelege care este nădejdea chemării lui Dumnezeu şi care este bogăţia moştenirii Lui în sfinţi (versetul 18). Apoi apostolul vorbeşte despre noi ca fiind una în Cristos în ceea ce arată adevărata putere şi slavă şi ne aminteşte despre „nemărginita mărime a puterii Lui faţă de noi, credincioşii, potrivit cu tăria puterii Lui, pe care a desfăşurat-o în Cristos, prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi şi L-a pus să stea la dreapta Sa în locurile cereşti, mai presus de orice domnie şi de orice stăpânire". Dar pe voi, spune apostolul, care eraţi „morţi în greşelile şi în păcatele voastre", Dumnezeu v-a înviat împreună cu Cristos şi v-a pus „să staţi în locurile cereşti, în Cristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginitele bogăţii ale harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi, în Cristos Isus". Care sunt relaţiile lui Dumnezeu cu Domnul Isus Cristos? Ce parte are Domnul Isus ca om cu Dumnezeu în dreptatea şi iubirea Lui? Este cineva în stare să exprime iubirea lui Dumnezeu faţă de Cristos? Ce scumpă, ce dulce şi fără de margini afecţiune! Dar tot ce are Domnul Isus avem şi noi, pentru că suntem în El. Ce poziţie slăvită avem în Domnul Isus, înaintea şi în prezenţa Tatălui! Ni s-a dat slava pe care Dumnezeu a dat-o şi Domnului Cristos, ca lumea să ştie că suntem iubiţi de Dumnezeu, aşa cum este iubit Cristos (Ioan 17:22, 23)."
J.N. Darby in "Cu privire la închinare sau adorare" (Cap.2 Ce este închinarea creştină? - Adunarea şi adorarea)
Misu Radovici
"Relaţia lui Dumnezeu cu Biserica (Adunarea) depăşeşte orice gândire a noastră, căci Dumnezeu este prezentat într-un fel cu totul deosebit: „Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos". Acest titlu are o semnificaţie aparte. Când Dumnezeu este numit al cuiva, aceasta indică o legătură intimă între persoana numită şi Dumnezeu, bazată pe ceea ce este Dumnezeu pentru acea persoană; este o relaţie care aduce binecuvântare şi care onorează. Şi este o relaţie care rămâne, căci Dumnezeu este credincios. Şi, desigur, această legătură intimă devine, prin credinţă, izvor de bucurie pentru acel al cărui nume este adăugat la numele lui Dumnezeu. De exemplu, numele „Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov", spune nu numai despre faptul că patriarhii erau obiect al binecuvântărilor lui Dumnezeu, dar şi despre ce era Dumnezeu pentru ei, despre faptul că Dumnezeu li se descoperise ca Acela în care îşi puteau pune toată încrederea. Ce mare binecuvântare este pentru noi acest nume: „Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos"! Noi, ca credincioşi din vremea harului, suntem una cu Domnul Isus, aduşi la aceeaşi relaţie cu Dumnezeu ca şi Domnul Cristos. Iar Dumnezeu ni Se revelează în aşa fel încât să putem fi în legătura noastră cu El aşa cum se cade potrivit cu Numele Lui."
J.N. Darby in "Cu privire la închinare sau adorare" (Cap.2 Ce este închinarea creştină? - Adunarea şi adorarea)
Misu Radovici
"Dumnezeu este pentru noi dragostea desăvârşită, care ne introduce „în lumină, după cum El Însuşi este în lumină". Dar se poate oare bucura cineva în totul de aceste lucruri când are ceva pe conştiinţa sa? El ar putea fi atras de aceste lucruri, dar nu-şi poate găsi bucuria deplină în ele. Câtă vreme conştiinţa îl mustră că a făcut lucruri care nu plac Celui pe care Îl iubeşte, un astfel de om este plin de frică. Ca să adori, inima trebuie să fie liberă de orice teamă. Dar ce bine că lucrarea Domnului Cristos curăţeşte cugetele prin faptul că le face să cunoască iubirea perfectă a lui Dumnezeu arătată faţă de noi, iar Cristos este dovada şi plinătatea acestei iubiri. Lumina sfinţeniei lui Dumnezeu este bucuria sufletelor noastre. În această lumină, vedem ceea ce iubim."
J.N. Darby in "Cu privire la închinare sau adorare" (Cap.2 Ce este închinarea creştină? - Trăsături specifice ale închinării creştine)
Misu Radovici
"La cruce s-a arătat cu putere ce este Dumnezeu; în temeiul jerfei ne putem bucura de Dumnezeu: El este partea noastră, potrivit cu dragostea Lui infinită în Cristos. Şi tocmai aceasta este temelia închinării. Numai pe terenul lucrării desăvârşite a lui Cristos, prin care avem acces liber, cu inima plină de bucurie în prezenţa slavei lui Dumnezeu, putem să fim închinători. Cum am putea să stăm înaintea Dumnezeului desăvârşit de sfânt, ca să-L adorăm, dacă păcatele noastre n-ar fi date la o parte? Aceasta este numai partea celor care sunt în Cristos, care se pot odihni în El. În Cristos, păcatele nu mai sunt ale noastre: ele au fost purtate odată pentru totdeauna de Domnul Isus. Eficacitatea lucrării Lui de la cruce este pe deoparte desăvârşită şi pe de altă parte veşnică. Aceasta dă libertate afecţiunilor noastre spirituale."
J.N. Darby in "Cu privire la închinare sau adorare" (Cap.2 Ce este închinarea creştină? - Trăsături specifice ale închinării creştine)
Misu Radovici
"Omul a adus la culme fărădelegea lui, respingându-L pe Domnul Isus şi respingând prin aceasta nu numai autoritatea, ci şi bunătatea lui Dumnezeu. Jertfa, răstignirea Domnului Isus a scos la iveală în acelaşi timp răutatea ajunsă la culme a omului şi împlinirea cerinţelor dreptăţii lui Dumnezeu, pe deplin arătate şi a iubirii lui Dumnezeu pentru omul căzut. Crucea a arătat cu toată claritatea ce este omul. Totodată, crucea Îl arată pe Dumnezeu lucrând în toată plinătatea dreptăţii Sale sfinte împotriva păcatului. În Cristos, Dumnezeu a fost slăvit în chip desăvârşit în această privinţă. Măreţia lui Dumnezeu nu mai are nimic de cerut de la cineva care vine la El prin Cristos. Dragostea lui Dumnezeu are acum câmp liber să binecuvânteze. Iar sfinţenia lui Dumnezeu este o desfătare infinită pentru închinătorii care se apropie de El. Problema vreunei vine nu mai există înaintea lui Dumnezeu cu privire la închinător. Prin jertfa Lui, Cristos a şters orice vină. Curăţiţi în totul de păcat, şi curăţiţi potrivit cu puterea ispăşitoare a lucrării de la cruce a Domnului Isus Cristos, ne putem apropia de locul de întâlnire dintre Dumnezeu şi păcătos. Dar ne apropiem fără să mai fie la mijloc vinovăţia, acolo unde dragostea lui Dumnezeu se revarsă fără nici o piedică, unde binecuvântările lui Dumnezeu ne umplu de bucurie. Da, împăcaţi cu Dumnezeu prin lucrarea Domnului Isus care a dat la o parte toate păcatele noastre, suntem aduşi la apropierea de Dumnezeu, într-o relaţie nouă, în care ne putem bucura de ceea ce este El în Sine Însuşi."
J. N. Darby in "Cu privire la închinare sau adorare" (Cap.2 Ce este închinarea creştină? - Trăsături specifice ale închinării creştine)
Misu Radovici
"Creştinismul este întemeiat pe arătarea lui Dumnezeu potrivit cu planurile alcătuite în Sine Însuşi înainte de întemeierea lumii. Împlinirea acestor planuri a fost rânduită pentru timpul când păcatul s-a dezvoltat în mod complet şi când s-a manifestat cu toată puterea ca vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu. Tocmai atunci, Dumnezeu a manifestat prin venirea în lume a Domnului Isus, bunătatea şi puterea Sa. Dar Cristos a venit şi omul L-a răstignit! În aceste condiţii, ce relaţie poate fi între Dumnezeu şi om? Poate fi ori judecată, ori har. Judecata va veni peste orice nelegiuire şi mai ales peste cea de a respinge harul. Dar nu judecata este subiectul nostru. Judecata este numai fondul întunecat şi solemn al tabloului care scoate în relief strălucirea harului."
J. N. Darby in "Cu privire la închinare sau adorare" (Cap.2 Ce este închinarea creştină? - Trăsături specifice ale închinării creştine)
Misu Radovici
"De un Tamplar a fost lumea facuta si doar prin Acel Tamplar ea poate fi si refacuta."
Desiderius Erasmus
Misu Radovici
"Mi s-a cerut să vă spun ce cred creştinii şi am să încep prin a vă spune un lucru pe care creştinii nu trebuie să-l creadă. Dacă eşti creştin, nu trebuie să crezi că toate celelalte religii sunt pur şi simplu greşite în totalitate. Dacă eşti ateu, trebuie să crezi că ideea centrală din toate religiile lumii este pur şi simplu o imensă greşeală. Dacă eşti creştin, ai libertatea să crezi că toate aceste religii, chiar şi cele mai bizare, conţin cel puţin un sâmbure de adevăr. Când eu am fost ateu, a trebuit să încerc să mă conving pe mine însumi că majoritatea oamenilor au greşit întotdeauna cu privire la problema cea mai importantă pentru ei; când am devenit creştin, am putut adopta o concepţie mai liberală. Desigur, a fi creştin înseamnă să crezi că acolo unde creştinii se deosebesc de celelalte religii, creştinismul are dreptate şi ceilalţi greşesc. La fel ca şi în aritmetică - nu există decât un singur răspuns corect la o adunare, şi toate celelalte răspunsuri sunt greşite, dar unele dintre răspunsurile greşite sunt mai aproape de adevăr decât altele.
Prima mare împărţire a omenirii este într-o „majoritate", cei care cred într-un Dumnezeu oarecare sau în zei, şi o „minoritate", cei care nu cred. În privinţa aceasta, creştinismul face parte din rândurile majorităţii - situându-se pe aceeaşi linie cu grecii şi romanii antici, cu sălbaticii moderni, cu stoicii, platonicii, hinduşii, mahomedanii etc, şi se opune materialismului vest-european modern.
Trec acum la următoarea mare împărţire. Oamenii care cred în Dumnezeu pot fi împărţiţi potrivit cu felul de Dumnezeu în care cred. Există două idei diferite cu privire la acest subiect. Una dintre ele este ideea că El este mai presus de bine şi rău. Noi, oamenii, spunem că un lucru este bun şi altul este rău. Dar după părerea unora, acesta este doar un punct de vedere uman. Oamenii aceştia spun că pe măsură ce devii mai înţelept, eşti mai puţin înclinat să spui că ceva este bun sau rău şi vei înţelege cu atât mai limpede că orice lucru este bun într-o privinţă şi rău în alta şi că nimic nu ar fi putut fi altfel. În consecinţă, oamenii aceştia cred că mult înainte de a ajunge la punctul de vedere divin, această distincţie trebuie să dispară cu totul. Cancerul îl categorisim drept rău, spun ei, deoarece îl ucide pe om; dar ai putea să spui şi că un chirurg de succes este rău, deoarece el ucide cancerul. Totul depinde de punctul de vedere din care priveşti lucrurile. Cealaltă idee, opusă primei, este că Dumnezeu este cu desâvârşire „bun" sau „drept", un Dumnezeu care se situează pe o anumită poziţie, care iubeşte dragostea şi urăşte ura, care vrea ca noi să ne comportăm într-un anumit fel şi nu în altul. Prima dintre aceste concepţii - care-L consideră pe Dumnezeu mai presus de bine şi rău - este numită panteism. A fost o idee susţinută de marele filozof german Hegel şi, din câte înţeleg eu, a fost susţinută şi de hinduşi. Cealaltă concepţie este susţinută de evrei, mahomedani şi creştini.
Alături de această diferenţă majoră între panteism şi ideea creştină despre Dumnezeu, mai este de obicei încă una. Panteiştii cred de obicei că, într-un fel, Dumnezeu însufleţeşte universul la fel cum tu însufleţeşti propriul tău trup, că universul aproape că este Dumnezeu, aşa încât dacă nu ar exista universul, nu ar exista nici Dumnezeu şi că tot ce există în univers este o parte din Dumnezeu. Ideea creştină este complet diferită. Creştinii cred că Dumnezeu a inventat şi a creat universul, la fel cum un om creează un tablou sau cum compune o melodie. Pictorul nu este o pictură şi el nu moare atunci când pictura lui este distrusă. Aţi putea spune: „El a pus o mare parte din sine în acel tablou", dar aceasta nu înseamnă decât că toată frumuseţea şi atractivitatea tabloului s-a născut în capul pictorului. Arta lui nu este în tablou în acelaşi fel în care este în gândirea sau în mâinile lui. Aş vrea să înţelegeţi cum această diferenţă între panteişti şi creştini este legată de cealaltă. Dacă nu iei în serios distincţia dintre bine şi rău, atunci este uşor să spui că tot ce se află în lumea aceasta este o parte din Dumnezeu. Bineînţeles însă că dacă socoteşti că unele lucruri sunt cu adevărat rele şi că Dumnezeu este cu adevărat bun, nu poţi face afirmaţii de felul celor de mai sus. Trebuie să crezi că Dumnezeu este separat de lume şi că anumite lucruri pe care le vedem în lume sunt contrare voinţei Lui.
Când este confruntat cu cancerul sau cu o mocirlă, panteistul poate spune: „Dacă ai putea vedea lucrul acesta din perspectiva divină, ţi-ai da seama că şi lucrul acesta este Dumnezeu". Creştinul răspunde: „Nu spune asemenea absurdităţi". Creştinismul este o religie luptătoare. Creştinismul crede că Dumnezeu a făcut lumea - că spaţiul şi timpul, căldura şi frigul, toate culorile şi gusturile, toate animalele şi plantele, sunt lucruri pe care Dumnezeu „le-a născocit în gândirea Sa", aşa cum un om născoceşte o poveste. Dar creştinismul crede de asemenea că o mulţime de lucruri s-au stricat în lumea pe care a făcut-o Dumnezeu şi crede că Dumnezeu insistă, şi insistă cu multă energie, ca noi să îndreptăm acele lucruri.
Desigur, aceasta ridică o întrebare foarte dificilă. Dacă lumea a fost făcută de un Dumnezeu bun, de ce s-a stricat lumea atât de mult? Multă vreme eu am refuzat să ascult răspunsurile creştinilor la această întrebare, deoarece am avut sentimentul că „orice aţi spune şi oricât de ingenioase ar fi răspunsurile voastre, oare nu este mult mai simplu şi mai uşor să spui că lumea nu a fost creată de o forţă inteligentă? Oare nu sunt toate argumentele voastre o încercare complicată de a evita răspunsul evident?" Dar aceasta mi-a pus o altă problemă dificilă.
Argumentul meu împotriva existenţei lui Dumnezeu a fost că universul părea crud şi nedrept. Dar de unde am eu ideea aceasta de drept şi nedrept? Un om nu spune că o linie este strâmbă decât dacă are o idee oarecare ce înseamnă o linie dreaptă. Cu ce am comparat eu universul atunci când am spus că este nedrept? Dacă toate lucrurile sunt rele şi fără sens, de la A la Z, de ce eu, care ar trebui să fac parte din ele, descopăr că am o reacţie atât de violentă împotriva lor? Omul se simte ud atunci când cade în apă, pentru că omul nu este un animal acvatic: peştele nu s-ar simţi ud. Desigur, aş fi putut renunţa la ideea mea de dreptate spunând că nu era decât o idee personală. Dar dacă am făcut aşa, întregul meu argument împotriva lui Dumnezeu s-a prăbuşit - pentru că argumentul se baza pe afirmaţia că lumea este cu adevărat nedreaptă, nu doar că lumea se întâmplă să nu fie pe placul capriciilor mele personale. Astfel, în însăşi încercarea de a dovedi că Dumnezeu nu există - cu alte cuvinte, în încercarea de a dovedi că întreaga realitate este lipsită de sens - m-am văzut forţat să presupun că o parte a realităţii - şi anume, ideea mea de dreptate - are sens. În consecinţă, ateismul se dovedeşte a fi prea simplu. Dacă întregul univers ar fi lipsit de sens, noi n-ar fi trebuit să descoperim niciodată că nu are sens, la fel cum, dacă nu ar exista lumină în univers şi, prin urmare, nu ar exista făpturi cu ochi, noi nu ne-am da seama niciodată că este întuneric. Întunericul ar fi lipsit de sens."
CS Lewis in "Crestinismul redus la esente" (cartea a 2a Ce cred creştinii - Concepţii rivale despre Dumnezeu)
Misu Radovici
"Este o poveste veche, şi dacă vreţi să o cunoaşteţi sunt sigur că veţi consulta persoane care au mai multă autoritate decât mine să vorbească despre ea. Eu nu fac decât să le cer oamenilor să se confrunte cu faptele reale - să înţeleagă întrebările la care creştinismul pretinde că are un răspuns. Sunt nişte realităţi înfricoşătoare. Aş vrea să pot spune ceva mai plăcut, dar trebuie să spun ceea ce cred că este adevărat. Desigur, sunt de acord că religia creştină, privită în perspectivă, este un lucru care aduce o mângâiere negrăită. Dar ea nu începe cu mângâierea; ea începe cu spaima pe care am descris-o şi nu are nici un rost să încercăm să trecem la acea mângâiere fără să trecem mai întâi prin spaimă. În religie, ca şi în război şi în orice altceva, mângâierea este lucrul pe care nu-l poţi obţine căutându-l. Dacă cauţi adevărul, s-ar putea să găseşti mângâiere în final; dacă urmăreşti mângâierea, nu vei găsi nici mângâiere şi nici adevăr – la început vei avea numai vorbe goale şi iluzii, iar la sfârşit disperare. Cei mai mulţi dintre noi au trecut de faza plină de iluzii în care ne aflam înainte de război cu privire la politica internaţională. Este vremea să facem acelaşi lucru cu religia."
CS Lewis in "Crestinismul redus la esente" (Capitolul 5 - Avem motive să fim neliniştiţi)
Misu Radovici
"Gândurile mele nu s-au transformat încă într-o „trăncăneală religioasă". Până în prezent, nu am ajuns la Dumnezeul vreunei religii, cu atât mai puţin la Dumnezeul unei anumite religii numită creştinism. Până acum am arătat doar că în spatele Legii Morale se află Cineva sau Ceva. Nu luăm nimic din Biblie sau din învăţăturile bisericilor; noi încercăm să vedem ce putem descoperi prin resursele noastre proprii cu privire la acest Cineva. Şi vreau să spun clar că ceea ce descoperim prin resursele noastre este un lucru şocant. Avem două dovezi cu privire la acel Cineva. Prima dovadă este universul pe care El l-a creat. Dacă am folosi numai această dovadă ca ghid, cred că am putea trage concluzia că El a fost un mare artist (pentru că universul este un loc minunat), şi în acelaşi timp neîndurător şi neprietenos faţă de om (pentru că universul este un loc foarte periculos şi înfricoşător). Cealaltă dovadă este Legea Morală pe care a pus-o El în minţile noastre. Aceasta este o dovadă mai bună decât cealaltă, deoarece este o informaţie din surse interne. Descoperi mai multe despre Dumnezeu din Legea Morală decât din univers în general, la fel cum descoperi mai multe despre un om dacă asculţi conversaţiile lui, decât dacă priveşti o casă pe care a construit-o."
CS Lewis in "Crestinismul redus la esente" (Capitolul 5 - Avem motive să fim neliniştiţi)