"Adevărata închinare presupune că sufletul şi-a câştigat libertatea, şi anume libertatea de a se apropia de Dumnezeu, în virtutea eficacităţii lucrării Domnului Isus Cristos. Dacă cineva L-a primit pe Domnul Isus, Îl iubeşte pe Dumnezeu, şi-a pus toată nădejdea în Domnul Cristos, dar este timid în a se apropia de Dumnezeu, este potrivit să-l încurajăm să facă acest lucru. Dacă însă cineva nu L-a cunoscut pe Cristos ca pe Mântuitorul Său este cu totul nepotrivit îndemnul de a se prezenta să se închine lui Dumnezeu. Prezenţa lui Dumnezeu nu-l poate bucura pe un astfel de om, căci omul va simţi povara păcatului asupra sa. Desigur, este un lucru bun să se recunoască cineva păcătos şi adesea eliberarea vine tocmai după ce ai simţit apăsarea păcătoşeniei tale. Dar o asemenea stare nu este o stare potrivită cu închinarea. Poziţia adevăratului închinător este aceasta: să fii în prezenţa lui Dumnezeu curăţit de orice păcat prin sângele Domnului Isus Cristos şi în lumină, după cum El Însuşi este în lumină. Adorarea înseamnă apropierea fără teamă de Dumnezeu. Uneori, învăţături străine de duhul Scripturii încearcă să umbrească apropierea în deplină libertate a celui mântuit de Dumnezeu. Libertatea creştinului de a se apropia de Dumnezeu este efectul absolut al lucrării biruitoare a Domnului Cristos în viaţa lui. Şi înţelegem aceasta prin lucrarea Duhului Sfânt, care locuieşte în noi."
J.N. Darby in "Cu privire la închinare sau adorare" (Cap.3 - Urmări în viaţa practică - Adorarea este o sursă de bucurie creştină)
J.N. Darby in "Cu privire la închinare sau adorare" (Cap.3 - Urmări în viaţa practică - Adorarea este o sursă de bucurie creştină)
Postări
