„Reculegerea nu e totuna cu rugăciunea. Oamenii sunt înclinați mai mult să se roage, să ceară. E bine și așa. Dar e ca o convorbire telefonică în care spui o grămadă de  lucruri, și spui, și nu mai termini, și nu-l lași și pe celălalt, de la capătul firului, să spună și el ce are de spus. Reculegerea e tăcere și ascultare. Când te reculegi, îl lași pe Dumnezeu să-ți vorbească. La început vin gânduri nesemnificative, poate și triviale, nimicuri. Trebuie să ai răbdare ca toate acestea, care dovedesc cât de frământat este cugetul omului, să se îndepărteze de tine. E nevoie de liniște – și când se face liniște înăuntru, vin și gândurile de la Dumnezeu, răspunsurile. Ce ceri tu lui Dumnezeu e una. Ce îți dă el este cu totul altceva.”

ASR Mihai I al Romaniei