Frumos si actual gand...
Dar m-am intrebat; oare ca si crestini cati sunt pesimisti, optimisti si realisti?
Sau mai exact cum se manifesta si cat e de corect optimismul unora care crede ca Dumnezeu accepta oricum omul si a lui slujire sub sloganul: "Dumnezeu e dragoste!"
Adica ne permite sa ne imbracam cum vrem( ca lumea ), sa facem ce face lumea, sa cantam si sa predicam fara sfintire si sa strigam sus si tare la cei ce ne mustra ca sunt "legalisti" si ca Dumnezeu e dragoste! Adica doar iubirea conteaza! Dar oare acesta e iubirea adevarata?
A fi multumit Domnul cu astfel de optimism al nostru sau ne inselam singuri?
Atati optimisti ca cei pe care i-am amintit mai sus am vazut in viata mea incat asa de bine seamana cu cei de la templul din Ieresalim pe vremea Domnului Isus Hristos. Au studii, au coruri, orchestre, cantareti si cantarete care au facut din cantarile lor bani grei de pe vanzarea CD-rilor( o sursa de castig). Cu alte cuvinte in zilele noastre biserica nu duce lipsa de nimic.( de slujitori din acestia nespus de alesi si optimisti)
Contrar gandului tau acestia inainteaza si pe vreme buna si pe vreme de furtuna. Firea lor si-o adapteaza pentru ca optimismul lor ii incurajeaza. De aceea ma intreb ca realist oare Dumnezeu primeste ceva de la ei cand viata lor e compromisa, cand nu-i deosebesti de lume amestecand paiele cu graul, promavand o evanghelie ieftina care nu mantuie si care sunt plini de duhul lumii, cu verighete si par vopsit purtand haine scumpe sau pantaloni(femeile), in care se vad toate formele corpului?
Acesta este chipul desavarsit al omului nascut din nou dupa modelul care a fost trimis de Dumnezeu prin Isus Hristos? Oare nu ce e in inima pune omul si in exterior?

Eu nu pot sa cred ca Dumnezeu isi gaseste placerea intr-un astfel de crestin! Cu optimismul crestinului acesta firesc sau lumesc se ajunge direct in iad. Si cand te gandesti ca sunt pline bisericile de astefel de "optimisti", incepand cu pastorul bisericii si terminand pana la cel din urma om. Totusi cred ca Dumnezeu are oameni, nu multi, dar are, oameni care stiu sa deosebeasca binele de rau care sunt o lumina ( ce-i drept intepatoare) pentru cei ce isi zic ca sunt crestini, dar nu sunt.
Nu degeaba zicea Mantuitorul Isus: "Cand voi veni voi mai gasi credinta pe pamant?"

Wow ...
Sa inteleg ca tu faci parte din pesimisti? Te plangi ca bate vantul?
Sau esti doar un observator care se uita, vede, analizeaza ... si atat!
Scopul gandului era unul personal ... si nu unul de masa ...
Scopul gandului era sa ajute FIECARE om sa isi schimbe ATITUDINEA fata de anumite aspecte ale vietii ...
Scopul acestui gand era unul intrinsec ... insa ca de obicei romanul intoarce cuvintele si le indreapta ... inspre altii.
"Nu atarna nici de cine vrea, nici de cine poate, ci de Dumnezeu care are mila!"

Draga Misule, nu sunt pesimist. Nu ai citi bine mesajul meu. Undeva am spus ca sunt realist.
Dupa ce m-am cercetat pe mine am vrut doar sa ridic acesta problema la scara comuna. Am comentat ceea ce am vazut pe teren.
De la gandul personal am considerat sa trec la ceeea ce reprezinta o comunitate. La gandul comun al unei adunari si anume; la optimismul crestinilor firesti, care cu regret trebuie sa o spunem pe fata ca sunt cei mai multi, dupa cum afirma si ap. Pavel, in comparatie cu cei duhovnicesti.
2Corinteni 2:17
"Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos."

Tocmai lucrul acesta, adica punctul pe i, starneste impotrivire. Cand periezi pe cineva atragi laude si ti se adreseaza cuvinte frumoase. Ori nu asta am vrut sa culeg. Ci cand cureti rana sigur vei auzii strigate. Si Domnul Isus dupa ce vorbea o pida sau ceva legat de o persoana(personal), facea de cunoscut sau explica si celorlalti ( adica in comun ). Macar daca comunitatea alteori era formata doar din ucenici. Dar Domnul aducea problema personala la scara majora, fiindca stia Domnul ca nu era doar una personala ci si altii puteau fi atinsi de ea. El zicea pe urma asa: "intre voi sa nu fie asa". Sau: "ce zic oamenii...dar voi...?" Sau: "voi nu va duceti...? Sau: "ce va zic voua, zic tuturor: vegheati!".
Vedem ca Domnul nu a vrut doar sa ramana ceva personal ci a extins aria cuprinzand si alte suflete, pana acolo a vrut Domnul incat sa fie cuprinsi toti oameni (tuturor).

Cunosc reactia ceor firesti cand aria acesta este extinsa si cand sunt avizati ies la rampa si striga sus si tare: "dar ce ai frate cu mine?...etc.
Personal n-am cu nimeni nimic. Dar Cuvantul lui Dumnezeu are ceva impotriva noastra. Iar daca suntem din Dumnezeu atunci nu vom bocifera si dimpotriva ne vom cerceta daca mai suntem in credinta.
Sabia Scripturii sa sti ca are doua taisuri. Una indreptata personal si una comuna. Daca folosesti doar un tais sa sti ca nu esti bun administrator peste lucrurile incredintate de Dumnezeu! Pare a fi o forma de crestin plin de dragoste dar care inchide ochii atunci cand pacatul sau optimismul omului firesc patrunde in adunarea Domnului. Iar ca sa ma intelegi mai bine as vrea sa te intreb: cand un madular sufera in corpul tau sufera numai el personal sau sufera tot trupul?
Chiar un copul mic ar raspunde la aceasta intrebare. Curios este ca oamenii mari, membrii intr-o comunitatea crestina considera problema personala a fratelui x sau sora y doar problema lor. Ceea ce inseamna ca ei nu fac parte dintr-un organism viu. Trist dar adevarat. Daca simti, atunci problema personala a celor de langa noi este una comuna.

Aceasta am vrut sa subliniez in mesajul trecut, dar nu ai inteles. Nu am vorbit de pesimisti, nici de realisti. Ci fiindca la moda este optimismul multora( nu doar personal) am vrut sa arat ce forme poate avea, iesite din scripturi si noi ceilalti tacem sau nu vedem sau nu ne inereseaza, fiindca suntem si noi luati de acest val. Din pricina aceasta exista diferente de credinta fiindca nu este acelasi duh. Biblia spune: “Prea iubitilor, nu dati crezare oricarui duh; ci cercetati duhurile, daca sunt de la Dumnezeu.“(1 Ioan 4:1)
Asta am vrut defapt sa trag un semnal de alarma asupra acetui optimism. El vine dintr-un duh. Dar oare acesta e duhul luiDumnezeu sau e un duh de ratacire?

Probabil nu te-ai gandit cand ai preluat acest gand la asa ceva. Cred ca ai avut alta viziune cu privire la acest gand. Eu l-am adancit doar. Am deschis o alta usa spre a fi inteles. Cred ca nu ai inteles deoarece am fost pe unde diferite. Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.(Iov 33:14)

Dragul meu ... d ...
Am citit foarte bine mesajul tau ...
De inteles l-am inteles ... la fel de bine ...
Iti inteleg punctul de vedere ... insa asa cum spuneam scopul acestor mesaje si ordinea in care le-am ales au o semnificatie pentru mine ... si pentru cei care citesc/urmaresc in mod constant acest blog!
Atitudinea care o ai e poate buna in anumite cazuri ... insa ceea ce TATI ma indramna sa scriu in acest timp ... are o alta tinta ... iar cei care citesc/cei acre imi sunt apropiati stiu asta ...
Apreciez insa ceea ce ai spus/scris aici ... insa contextul la care te referi tu e cu totul altul fata de cel ... in care sunt facute aceste postari ...
GBU! Si sper sa poti intelege rostul si scopul ...