"Am devenit rau fara niciun motiv. Singura ratiune pe care am avut-o pentru aceasta rautate este rautatea insasi. A fost dezgustator, dar mi-a placut. Imi placea faptul ca ma distrugeam singur. Imi placea sa cad - nu datorita lucrului pentru care cadeam, ci din cauza caderii in sine. Sufletul meu depravat a cazut ca plumbul de pe cerul lui Dumnezeu direct in ruina ...Dintr-odata ... am simtit ca si cum s-ar fi revarsat in inima mea mea o lumina care m-a eliberat de toata anxietatea inimii. Toate umbrele indoielii au disparut."
Augustin din Hipo in "Confesiuni"
Augustin din Hipo in "Confesiuni"